Dragi prieteni, se pare că veştile rele nu se mai termină astăzi. Zece răniţi grav au decedat de azi dimineaţă şi până acum, iar cifrele tot cresc în seara asta, de la oră la oră. Dacă nu erau prieteni sau cunoscuţi, aproape sigur erau prietenii prietenilor noştri.
M-aş bucura să nu uităm de la ce a pornit totul. Poate că nu întâmplător locul tragediei se numeşte #colectiv. Sper ca măcar de acum încolo să fim mai oameni, să fim mai uniţi şi să fim mai buni. Să fim noi schimbarea pe care o vrem în lume, cum spunea Gandhi. Şi poate schimbările pe care ni le dorim să înceapă şi să treacă prin noi. În continuare este nevoie să fim solidari, să-i ajutăm atât cât putem pe cei care au nevoie. Iar ultimele zile au demonstrat că oamenii obişnuiţi pot mişca munţii din loc, aşa că ce ne opreşte?
Am văzut foarte multe postări, încă din primele ore ale nopţii de 30 octombrie, care nu aveau mai nimic de-a face cu ce s-a întamplat acolo. Oameni prea puţin interesaţi de soarta victimelor, dar care au găsit un bun prilej ca să îşi ducă vechile războaie şi să exceleze în sportul nostru naţional: arătat cu degetul. Uite asta ar fi o schimbare pe care mi-aş dori-o: să ne uităm mai mult la noi şi la ce putem face noi, să empatizăm mai mult, să nu ne mai înjurăm şi scuipăm la tot pasul. Iar atunci când vă purtaţi micile şi meschinele lupte, nu vă mai amăgiţi că o faceţi pentru ei. O faceţi doar pentru voi.
Este un bun moment pentru o schimbare adevărată. Să îl facem să conteze. Să nu ne pierdem în van energia şi gândul bun, pentru că sunt mulţi cei care încearcă să profite de valul de emoţie pentru câte şi mai câte interese obscure. Şi nu în ultimul rând, nu mai daţi share de pe toate site-urile dubioase; gândiţi, analizaţi informaţiile şi puneţi-le în context. Puneţi-vă întrebări când vedeţi titluri care incită, nu mai luaţi informaţii gata mestecate, pe care doar le înghiţiţi cuminţi. Hai, că nu e aşa greu.
Foto: Ina Taranu-Hofnar
